De ce am diabet?

 Semne și simptome

 

Simptomele diabetului de tip 2 apar în timp și pot include:

  • Sete excesivă și urinare frecventă: excesul de zahăr din sânge crește eliminarea apei din țesuturi. Acest lucru duce la sete excesivă și nevoia frecventă de a urina.
  • Foame exagerată: fără insulina care favorizează pătrunderea glucozei în celule și țesuturi, acestea rămân  fără energie ceea ce declanșează senzația excesivă de foame.
  • Pierderea neintenționată în greutate: deși pacientul mănâncă mai mult decât în mod normal, acesta poate pierde în greutate. Organismul, fără abilitatea de a metaboliza glucoza, folosește combustibile alternative înmagazinate în mușchi și grăsime.
  • Oboseala: dacă celulele sunt private de energia oferită de glucoză, puteți deveni irascibil și obosit.
  • Vedere încețoșată
  • Leziunile se vindecă mai greu sau apar infecții frecvente: diabetul de tip 2 afectează capacitatea organismului de a vindeca rănile sau de a rezista la infecții.
  • Pete de culoare închisă pe piele

 

Diagnostic și Analize

 

Deoarece diabetul de tip 2 poate să nu fie însoțit în stadiile inițiale de nici un simptom care să constituie un semnal de alarmă, cel mai adesea afecțiunea este depistată întâmplător, cu ocazia unui control de rutină. De aceea, analizele de sânge efectuate periodic sunt esențiale pentru depistarea precoce a bolii, precum și a stadiului de prediabet.

Se iau în considerare următorii parametrii: glicemia a jeun, testul de toleranță la glucoză orală și hemoglobina glicozilată. Persoanele care au valori mari ale glicemiei a jeun sau au toleranța alterată la glucoză orală au un risc crescut pentru apariția diabetului zaharat.

 

Glicemia a jeun (se recoltează sânge, dimineața, pe nemâncate (minim 8 ore de post)

  • Valoarea normală a glicemiei este < 99 100 mg/dl.
  • Persoanele cu valori cuprinse între 100-125 mg/dl prezintă hiperglicemie a jeun (prediabet).
  • Peste 126 mg/dl, în cel puțin 2 ocazii separate, caracterizează  DIABETUL ZAHARAT.

Testul de toleranță la glucoză orală se face prin măsurarea glicemiei după minim 8h de repaus alimentar apoi pacientul bea o soluție ce conține 75 g glucoză dizolvată în apă iar după 2h se măsoară din nou glicemia.

  • Dacă valoarea glicemiei la 2h este între 140-199 mg/dl se consideră stadiu prediabetic;
  • Peste 200 mg/dl se consideră diabet zaharat diagnosticat.

 

Hemoglobina glicozilată

  • Valoarea normală are o valoare de - maxim 5,7%.
  • Între 5,7% și 6,4% vorbim de prediabet, iar peste 6,5% de diabet zaharat diagnosticat.

 

Pentru a diagnostica diabetul zaharat tip 2, medicul vă poate recomanda următoarele teste și analize:

  • Hemoglobina glicozilată:  această analiză a sângelui indică nivelul mediu al glicemiei din ultimele 2-3 luni.
  • Glicemia: măsoară nivelul de glucoză aflat în sânge la momentul respectiv.
  • Testul de toleranță la glucoza orală (TTGO)

 

 

 

 

Tratament

 

Managementul diabetului de tip 2 include optimizarea stilului de viață:

  • O dietă sănătoasă și echilibrată
  • Calcularea carbohidraților
  • Exerciții fizice regulate
  • Tratament non-insulinic
  • Terapia cu insulină
  • Monitorizarea frecventă a glicemiei

Acești pași vă vor ajuta să mențineți un nivel normal al glicemiei, ceea ce previne complicațiile.

Medicația antihiperglicemiantă: unii pacienți își pot menține nivelul glicemiei doar prin dietă și exerciții regulate, însă majoritatea pacienților vor necesita tratament:

  • Metformin: îmbunătățește răspunsul țesuturilor la acțiunea insulinei dar reduce și producția de glucoză din ficat. Ca efecte secundare pot să apară diaree, greața, vărsături, dar acestea dispar în timp.
  • Sulfonilureice: acest tip de medicament ajută corpul să elibereze mai multă insulină. Ca posibile efecte secundare sunt luarea în greutate și scăderea exagerată a nivelului glicemiei.
  • Meglitinide: funcționează asemănător cu sulfonilureicele dar au acțiune mai rapidă și efect de mai scurtă durată.
  • Tiazolidindionele: cresc răspunsul țesuturilor la acțiunea insulinei, au risc de agravare a insuficienței cardiace.
  • Inhibitorii DPP-4: au un efect mai modest de reducere a glucozei din sânge..
  • Receptori antagoniști GLP-1: scad glicemia prin mecanism asociat: încetinesc golirea gastrică, stimulează secreția de insulină, reduc secreția de glucagon. Se administrează subcutanat.
  • Inhibitori SGLT2: sunt clasa cea mai nou apărută pe piață și împiedică reabsorbția la nivelul rinichilor a zahărului din urină în sânge. Pot avea efecte secundare ca infecțiile vaginale sau infecțiile urinare.

Terapia cu insulină: diabetul zaharat tip 2 este o boală progresivă și de aceea mulți pacienți vor avea nevoie de insulină pe parcursul evoluției sale pentru a reuși să obțină controlul glicemic. Medicul diabetolog este cel care va decide ce schemă de insulinoterapie este cea mai potrivită pentru fiecare pacient în parte!

Tipurile de insulină:

1. Insuline bazale (insuline cu durată lungă de acțiune) -  se dau o dată sau de două ori pe zi și au rolul de a menține cât mai constant nivelul glicemiei pe parcursul întregii zile.

2. Insuline rapide sau prandiale (insuline cu durată scurtă de acțiune) - acele tipuri de insulină care scad repede glicemia. Ele se folosesc, în principal, atunci când mâncăm dar şi atunci când, pur şi simplu, dorim să reducem valorile mari ale glicemiei.

3. Insuline premixate – se dau de obicei de două ori pe zi (foarte rar de trei ori), înainte de micul dejun și cină și sunt amestecuri de insuline bazale și rapide în diferite proporții.

Administrarea insulinei: Insulina se administrează injectabil prin ace foarte mici și subțiri în grăsimea de sub piele - țesut subcutanat - cu ajutorul stilourilor sau a siringilor speciale.

Cele mai obișnuite zone de administrare sunt abdomenul (burta) și coapsele (partea laterală a picioarelor). Medicul dumneavoastră vă poate recomanda o anumită zonă de administrare potrivită felului de insulină pe care îl folosiți.

Atenție!

• Nu vă administrați insulina exact în același punct de mai multe ori. Lăsați loc aproximativ 1 cm între locurile de injectare.

• Nu vă administrați în cicatrici/răni.

• Nu vă administrați exact lângă buric – lăsați liber cam 2-3 cm (1-2 degete) în jurul buricului.

Pe lângă medicamentele pentru controlul diabetului, medicul vă poate prescrie și alte tratamente cum ar fi: doze mici de aspirină pentru a preveni formare de cheaguri pe arterele mici și,  medicamente pentru controlul valorilor colesterolului și ale tensiunii  arteriale. Pentru a preveni complicatiile cardiovasculare este bine sa tratati toate aceste afectiuni.

 

 

 

 

Prevenție

 

Menținerea unei greutăți normale este pasul esențial în prevenția diabetului. Adoptarea unui stil de viață sănătos printr-o dietă echilibrată, cu mese la ore regulate și exercițiu fizic zilnic sunt cruciale în prevenția diabetului, fără dulciuri sau alcool în exces, cu un consum limitat de sare, fără grăsimi animale în exces și cu multe legume și fructe mai puțin dulci. Evitarea fumatului este recomandată pentru evitarea apariției complicațiilor cardiovasculare la persoanele cu diabet.

 

Factori de risc

 

În România sunt înregistrați în programul Naționalde diabet cca 580.000 de persoane cu diabet (aproximativ 5% din totalul populației).

Primul parametru pentru depistarea persoanelor cu risc de a face diabet este valoarea glicemiei a jeun (după ce persoana nu a mâncat timp de 8 ore); valorile între 100 și 125 mg/dl indică existența prediabetului. Dacă sunteți în această sitație va trebui să consultați medicul pentru a afla care sunt măsurile pe care trebuie să le luați!

Al doilea parametru îl reprezintă scăderea toleranței la glucoză orală (se măsoară glicemia la 2 ore, iar valorile care trag un semnal de alarmă sunt cuprinse între 140 și 200 mg/dl).

Al treilea parametru este reprezentat de testul glicemiei glicozilate  - care oferă indicii despre glicemia medie din ultimele trei luni).

 

Anumiți factori cresc riscul de a face diabet de tip 2:

  • Greutatea: supraponderabilitatea este unul din cei mai importanți factori de risc. Cu cât aveți mai mult țesut gras, cu atât pot deveni mai rezistente celulele la insulină.
  • Distribuția grăsimii: dacă grăsimea este distribuită preponderent în regiunea abdominală, riscul de a face diabet crește.
  • Inactivitatea: cu cât sunteți mai inactiv, cu atât crește riscul de a dezvolta această afecțiune.
  • Istoricul familial: dacă aveți o rudă sau un părinte cu diabet de tip 2, crește riscul de a dezvolta această boală.
  • Vârsta: riscul de a face diabet crește odată cu vârsta, în special după vârsta de 45 de ani. Probabil deoarece persoanele după această vârstă tind să devină mai inactive, pierd din masa musculară și câștigă în greutate.
  • Prediabetul: prediabetul este o afecțiune în care glicemia este crescută dar nu destul de crescută pentru a fi clasificată ca diabet. Lăsat netratat, prediabetul se agravează și pacientul poate face diabet.
  • Diabetul gestațional: dacă faceți diabet când sunteți însărcinată, riscul de a dezvolta diabet de tip 2 crește. Dacă la naștere copilul are mai mult de 4 kg, crește riscul de a face diabet.
  • Sindromul ovarelor polichistice: această afecțiune crește de asemenea riscul de a face diabet.